Metodica

                   Valorificarea potențialului creativ al elevilor  

 O definiție amplă a creativității a fost enunțată de Ellis Paul Torrance  care

vedea în creativitate "un proces de sensibilizare la probleme, deficiențe, goluri în cunoștințe, elemente care lipsesc, dizarmonii etc.; identificarea dificultăților; căutarea de soluții sau formularea ipotezelor asupra deficiențelor: testarea și re-testarea acestor ipoteze și, posibil, modificarea și re-testarea lor; în final, comunicarea rezultatelor".

Pornind de la această definiție, venim să profilăm trei factori care pot determina creativitatea individuală în orice situație:

Expertiza care îi oferă unei persoane cunoștințele tehnice, procedurale și intelectuale pentru a identifica elementele importante ale oricărei probleme particulare.

Competențe de gîndire creativă: se referă la modul imaginativ, inventiv și flexibil în care persoana abordează problemele.

Motivația care este acceptată ca fundamentală pentru creativitate, iar cei mai importanți factori motivanți sunt pasiunea intrinsecă (auto-motivația) și interesul intrinsec de a efectua lucrarea (obiectul creației), care sunt mai eficienți decît motivația extrinsecă (recompense, recunoaștere).

Un rol important în dezvoltarea creativităţii le revine factorilor motivaţionali. Mulţi autori consideră că motivaţia este o componentă vitală a creativităţii. Iată de ce considerăm că aspectul motivațional al educației trebuie luat în seamă și abordat corect. Educarea creativităţii este un proces continuu ce trebuie realizat pe tot parcursul şcolii, avînd în vedere toţi factorii cognitivi, caracteriali şi sociali. Dezvoltarea acestui atribut esenţial al personalităţii omului contemporan poate fi favorizată de următoarele condiţii: crearea în școală a mediilor favorabile de lucru, realizarea unor demersuri educaționale moderne, în care s-ar regăsi mijloacele tehnice, tehnologiile moderne.  

Cercetările de ultimă oră au stabilit patru categorii de caracterizare a proceselor de creație:

    1. Creativitatea implică totdeauna gîndirea sau comportamentul imaginativ.   

    2. Activitatea imaginativă are un scop precis, adică este direcționată spre atingerea unui anumit obiectiv sau rezolvarea unei probleme centrale.

    3. Aceste procese trebuie să genereze ceva original.

    4. Rezultatul trebuie să fie de valoare în raport cu obiectivul.

"Valoarea" presupune eficiența, utilitatea, valabilitatea, durabilitatea.

Din perspectiva „valorii”,  învăţarea creativă reprezintă formula de succes care poate fi atinsă doar dacă elevul posedă competenţele creativităţii fie ereditare, fie formate în mediul în care s-a aflat pînă la şcoală. Este cunoscut faptul că elevul mic  dispune nu numai de capacitatea de a se juca şi de a învăţa, ci şi cea de a crea. Pornind de aici, provocarea cea mare a fiecărui cadru didactic este de a-i ajuta copilului să depăşească blocajele sociale, psihologice sau emotive, intelectuale sau metodologice (Anexa1), să-şi descopere propria arie a creativităţii – o zonă de intersecţie a datelor personale şi cele formate prin antrenamente sistematice şi sistemice, printr-un exerciţiu continuu, are parte de situaţii adecvate şi mijloace eficiente. Profesorul nu poate să-i „predea” elevului creativitatea asemeni părinţilor, dar poate încuraja spiritul creativ şi îi poate stimula creativitatea, poate modela o persoană creativă care ar poseda imaginație, sensibilitate la probleme, curiozitate, intuiție, descoperire a ideilor, toleranță pentru ambiguitate, independență (autonomie), originalitateă etc.

În cadrul orelor de limba şi literatura română, învăţarea creativă are drept finalitate realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului în situaţii neordinare, noi pentru elev. În acest sens, la lecţia de limba şi literatura română am folosit un set de metode şi tehnici clasice, dar şi moderne, la realizarea cărora elevii din clasele primare s-au antrenat cu plăcere: Modelarea, Harta narativă, Cubul, Ciorchinele, Termeni – cheie, Cadranele, Eseul, Diagrama Venn, Phillips 6/6, Explozia stelara, Jocul didactic, Metoda “Pălăriilor gînditoare”, Ştiu-Vreau să Ştiu-Am aflat, Cinquinul, Scheletul de recenzie, Lectura pe ateliere, „Moşul cu pălărie”.

În continuare venim să prezentăm un șir de exerciții și metode prin care am format și am dezvoltat creativitatea elevilor din ciclul primar.

Modelarea unei parabole sau poveşti este o metodă care permite antrenarea elevilor în procesul de creare veritabilă. Elevii sunt introduşi treptat în procesul de alcătuire a textului.

- Modelarea sfîrşitului (Exerciţiul este unul de început într-o serie de exerciţii de acest gen): Elevilor li se dă citire o parabolă sau o poveste de volum mic. Povestea este citită pînă într-un anumit moment, după care li se solicită să propună alt final. Se va anunţa timpul de lucru, după care fiecare elev va da citire propria variantă a finalului. La sfîrşitul exerciţiului, le propun finalul autorului.

-         Modelarea pe etape: Elevilor li se propune un început de parabolă sau

poveste. Li se solicită să continue textul cu o situaţie. Se oferă timp de lucru. După expirarea lui, elevi vor da citire variantelor proprii. După care învăţătoarea dă citire situaţiei din parabolă sau poveste. În faţa finalului, învăţătoarea iar face o pauză. De data aceasta se aplică exerciţiul deja cunoscut, să propună un final acestei parabole sau poveşti.

-         Modelarea textului integral: În continuarea acestei serii de exerciţii,

elevilor li se poate solicita să alcătuiască singuri parabole sau poveşti, fie în baza unui început sau sfîrşit, fie în baza unui plan de idei (scris pe tablă sau prezentat sub formă de ilustraţii).

Piatra în lac este „un exerciţiu” pregătitor pentru realizarea unui şir larg de

sarcini. Metoda dată cultivă flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea, spontanietatea etc.

Elevilor li se solicită să numească cît mai multe cuvinte care se sfîrşesc cu aceleaşi silabe.

Aici e momentul oportun să le explicăm că într-o poezie această coincidenţă se numeşte rimă. Li se propune pe tablă un exemplu prin care elevii vor trebui să selecteze şi să ordoneze în perechi cuvintele (rimă pereche), peste unul (rima încrucişată) şi peste două (rima inel).

Putem propune elevilor un catren în care versurile sunt amestecate, cerîndu-le, astfel, să ordoneze corect versurile. La fine de exerciţiu propunem varianta finală.

În continuarea exerciţiului, li se propune să completeze spaţiile libere în strofa de pe tablă, luînd cuvintele din şirul de cuvinte propus (şirul va conţine cuvinte mai multe decît spaţii).

De asemenea li se poate propune elevilor să alcătuiască versuri cu rimele propuse.

Cinquinul este o metodă de creativitate poetică. Pentru început elevii sunt antrenaţi în activităţi de pregătire. Elevii trebuie să realizeze un şir de sarcini: să caracterizeze un obiect, bunăoară,  floarea de liliac din cîteva perspective:

Liliac: a. enunţarea caracteristicilor: floare frumoasă, mirositoare, gingaşă…;

b. perspectiva acţiunilor: creste, înfloreşte, miroase, se ofileşte …;

c. alcătuim o propoziţie cu acest cuvînt;

d. solicităm asociaţii cu acest cuvînt: bunăoară, primăvară, tinereţe etc.

În continuare le propun pe tablă algoritmul de alcătuire al unui cinquin (poezie de formă fixă): Versul 1: cuvîntul-cheie / Versul 2: două caracteristici (adjective, dacă cunosc părţile de vorbire) /Versul 3: trei verbe. / Versul 4. Un enunţ. /Versul 5 o asociaţie.

Astfel se va dezvolta competenţa lectorală.

Diagrama Venn o aplic la analiza comparativă a personajelor operelor literare asemănătoare tematic (Guguţă şi Bobocel, bunăoară), Atunci cînd am avut a compara două opere, fenomene, în care elevii trebuie să vadă asemănări şi deosebiri. Şi e important cît de bine îi vom pregăti pe elevi să aplice procesele logice ale analizei şi sintezei, cît de bine îi vom învăţa pe elevi să disocieze importantul de neînsemnat.