Primul pas pe care-l face omul merită admirație, doar pentru curajul de a se depăși pe sine în lupta cu animalul din sine. Ne ridicăm și noi peste posibila neputință, ne înălțăm mai sus decît poate visăm și le interpretăm pe toate ca fiind ceva firesc, deși în toate acestea e un fenomen dumnezeesc.
Așa e omul: se bucură că e dimineață, că a răsărit soarele, că plouă, că ninge, dar nu gîndește la plata pe care trebuie s-o facă: să iubească totul și tiate.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere